Расследование

Василе Шоймару о десяти странных фактах биографии дважды академика Валериу Матея

23.02.2017, 06:16
{Василе Шоймару о десяти странных фактах биографии дважды академика Валериу Матея} Молдавские Ведомости

ИзданиеZiaristicaonline.ro опубликовало расследование Василе Шоймару, депутата парламента-90, писателя и ученого, развенчавшего мифы из биографии писателя, академика АНМ и АН Румынии Валериу Матея, назвав его «карьерным шарлатаном».    

«Час лжи»

«В течение трех лет каждое субботнее утро с повтором по воскресеньям в эфире радиостанции «Vocea Basarabiei» в цикле «Ora de cultură» директор радиостанции ICR Chișinău Валериу Матей выдает радиослушателям «порции культуры», которые преимущественно заключаются в рассказах о его личных заслугах в национальном освободительном движении», - пишет Шоймару, называя передачу «Ora de minciună» - «Час лжи». По числу хвалебных од самому себе Матей достоин книги рекордов Гиннесса. Его превзошел разве что Чаушеску – но диктатора хвалили другие, а вот Матей восхваляет себя сам.

Шоймару изучил биографию академика и обнародовал десять «самых громких лживых или фальсифицированных фактов» из биографии Матея. Мелкие, по его словам, исчисляются десятками и сотнями.

Как Валериу Матичук-Матей, еще не родившись, уже потерял семерых братьев и сестер

Известный румынский журналист Николае Дима, работающий на «Голосе Америки», опубликовал в декабре 2011 года в журнале «Vatra Veche» статью, в которой со слов Матея рассказал о трагедии семьи Матичук-Матей из села Казанжик.

«Валериу, с которым я подружился в Кишиневе, во время приезда в США гостил в моей квартире в Вашингтоне и рассказал о своей семье, о братьях, о тяжелых временах советской оккупации, - пишет Дима. - Я сразу обратил внимание на то, что речь шла о семье с 14 детьми… Оказалось, родители Валериу Матея, простые крестьяне из уезда Лэпушна, рано поженились и к приходу советской власти родили уже семерых детей».

Внимание: к 28 июня 1940 года матери «семерых маленьких детей» было 16 лет, а отцу – 18!  

Все дети, со слов Матея, скончались во время голода 1946-1947 годов. А вот родители выжили – ели ветки кустарников, камыш и траву, которые росли на берегу Днестра. Правда, Дгнестр в тех местах не протекает, но это неважно!

Итак, Валериу Матей, еще не родившись, потерял уже семерых братьев и сестер. Но после этой трагедии его родители родили еще семерых, и он стал их 13-м чадом. Кто же эти семеро? Известны братья Матея - художник Юрие и полицейский Георге, а также сестра Мария, экономист. Куда же делись еще трое? И как удалось его родителям нарожать столько детей? Если верить интервью Валериу Матея журналу «VIP Magazin» (номер за сентябрь 2006 года), его отец служил в румынской и советской армиях, из последней дезертировал, был пойман, сослан на каторжные работы в донбасские шахты, откуда вернулся спустя два года. То есть дома практически не жил.

В каком качестве антикоммунист ездил в Гавану?

Много лет ничего не было известно кубинской супертайне молдаванина по кличке «Че Гевара».

Шоймару рассказывает, как на заре национального освободительного движения коллега по экономическому факультету КГУ Евгений Литвинов спросил его: как депутат-фронтист Валериу Матей, ярый националист и антикоммунист, попал на фестиваль молодежи и студентов в Гаване летом 1978 года? Видимо, Литвинов узнал об этом от своей жены Надежды Чепраги, делегата фестиваля. В Гавану поехали Иосиф Кобзон, Владимир Винокур, Василе Йову, ансамбль народного танца «Молдовеняска» (в нем танцевала Дойна Алдя-Теодорович)… За какие такие заслуги никому не известный молодой комосмолец Валерий Матичук был включен в состав делегации?

Возможно, именно после той поездки за Матеем закрепилась кличка «Че Гевара», под которой он фигурирует в «списке Шандровского». Этот список лиц, которые предположительно сотрудничали с КГБ в советское время, был разослан в 2007 СМИ по электронной почте.

О том, что за рубеж посылали комсомольских активистов, сотрудничавший в КГБ, хорошо известно. Многие впоследствии через суды добивались выдачи в спецслужбах документов о том, что они не «стукачи». Матей никуда не обращался.

Переведен на учебу в МГУ…

Такой штрих: после поездки в Гавану студент исторического факультета КГУ был переведен на учебу в Московский университет имени Ломоносова – другие молодые люди из Молдовы об этом могли только мечтать.

… И «репрессирован» путем выдачи квартиры в центре Москвы

Шоймару называет мифом утверждения Матея о том, что при советской власти его якобы репрессировали: изгнали из докторантуры за «национализм и антисоветскую пропаганду», заточили в Новоиерусалимский монастырь в Истре, где он якобы пробыл до 1987 года и где написал большинство своих стихотворений.

Стоял ли Матей у истоков национального освободительного движения в Молдове, которое зарождалось на собраниях членов союза писателей с 1987 года? Матичук не мог быть приглашен на эти собрания: членский билет он получил лишь в мае 1988 года. По той же причине в 1987 году писатели не могли рекомендовать его как представителя секретариата СП МССР в союз писателей СССР. Его имя не значилось в списках присутствовавших и выступавших на собраниях в октябре 1987-мае 1988 годов.

Но если Матей был послан в Москву не писателями, то кем? И как ему удалось получить двухкомнатную квартиру в центре столицы СССР?

В списках не значился? Смотря в каких!

Не значился Валериу Матей и в списке членов совета демократического движения в поддержку перестройки, который был избран на собрании творческой и научной интеллигенции в Кишиневе 3 июня 1988 года. Ни тогда, ни позже он не написал даже крошечной заметки в поддержку румынского языка и латинского алфавита. У него не хватило смелости подписать открытое письмо в защиту языка и алфавита, под которым 17 сентября 1988 года поставили свои имена  66 представителей молдавской интеллигенции.   

В политику Матей попал в мае 1989 года при создании на базе инициативной группы демократического движения в поддержку перестройки народного фронта Молдовы. После проведения учредительного съезда НФ его включили в совет как поэта и секретаря молдавского культурного общества в Москве. Но  Матей не был членом постоянного бюро НФМ,  хотя его супруга в книге о нем утверждает это.

Академик, не имеющий ни одного научного труда

Шоймару также отмечает, что Валериу Матей добился звания почетного члена Румынской академии как историк и писатель, не имея ни одного научного труда по истории или произведения, которое подтверждало бы его талант. Докторантуру в Яссах он не окончил. Тем не менее, помимо 500 евро ежемесячного пособия, добился для себя и супруги дипломатических паспортов и дипломатических номеров для автомобилей. Звание академика Матей выклянчил у президента АНМ Георге Дуки, не имея ни одной научной работы. «Дважды академик» не смог написать монографию в 150-200 страниц за три незавершенных срока учебы в докторантурах!

Автоплагиатор, зато любимый поэт Моники Бабук

Матей не чурался «автоплагиата», издавая под разными названиями одни и те же книги. Так, выпустив сборник своих стихов «Elegiile fiului risipitor» в ясском издательстве, переиздал его один к одному в Кишиневе силами семейного издательства «Mesagerul» уже под названием «Cruciada Balcanică».

В 2015 году на международном книжном салоне в Кишиневе Матей представил новую книгу-автоплагиат «Ecuațiile disperării». Она получила премию министерства культуры, которым руководит односельчанка его жены Моника Бабук. В «новой» книге из 174 стихотворений лишь три были новыми. В 2010-2015 годах Матей выпустил три книги (2010, 2013 и 2015) с одними и теми же стихотворениями – и все они преподнесены и премированы как новые.

Подготовил Николай МЕНЮК

Новости по теме

Все материалы →

Комментарии (0) Добавить комментарии

  • x

    A mai apărut un Iurie Roșca!?
    Cineva dintre prietenii de pe Facebook a avut grijă să-mi trimită jenanta “capodopera” a dlui Vasile Șoimaru, cu mai multe titluri de tabloid în cap, ce sună bombastic și apocaliptic: “Umbra KGB-ului asupra ICR-ului. Bombă de la Chișinău…”
    De regulă, nu citesc astfel de “capodopere”, le trec cu vederea, nu mă interesează conținutul lor fantasmagoric, fiindcă nu vreau nici să pierd timpul, nici să promovez sau să înmulțesc răul, dar nici să-mi poluez mintea și sufletul cu ura și invidia celor scăpătați din buna cuviință. Nu o fac, mai cu seamă, din cauza gustului amar, resimțit azi foarte puternic de pe paginile Agenției de știri Sputnik, care difuzează în 30 de limbi ale lumii, inclusiv, în limba moldovenească (vezi pagina principală: despre proiect - site-ul Sputnik.md), limba română nefiind enumerată, chiar dacă Agenția implementează de zor un proiect special dedicat relațiilor moldo-române, mai precis a tot ce e rău și urât în România. Or, „capodopera” lui Vasile Șoimaru, amintește teribil de „capodoperele” lui Iurie Roșca de altă dată, multe la număr, în care a bătut în pilonii Mișcării de Eliberare Națională, iar care este rezultatul - am văzut și vedem cu toții. Să nu știe acest lucru, dl Vasile Șoimaru?
    Și dacă, a asculta emisiunea „Ora de cultură”(că și aici bate Dl Șoimaru) era un chin pentru el și pentru prietenii lui, de ce nu a apăsat butonul pe alt post de radio pentru a se scuti de acest chin, atât timp cât alte zeci de mii de radioascultători salutau și chiar așteptau această emisiune, apreciată în anul 2014 de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, pe bază de concurs, drept cea mai bună emisiune radio? Să fie bolnav dl Șoimaru de exclusivism?
    Mai mult, sunt flatată, pur și simplu, de gestul celui de-al doilea Iurie Roșca, când se plânge de munca fără de istov pe care a făcut-o, ascultând și descifrându-mi emisiunile (oare în ritmurile zilei de azi cine mai are parte de așa ceva?!). În context, mă întreb de ce se plânge dar dl Șoimaru de dublarea pulsului, de creșterea tensiunii arteriale, de insomnia care a dat peste el? Or, se știe de când e lumea, când faci o faptă bună, te simți bine, trăiești o stare de satisfacție! De ce nu a trăit-o, nu o trăiește și dl Vasile Șoimaru? Chiar să nu-i fie cunoscută vorba filosofului: celui ce trăiește viața altora, nu-i rămâne timp pentru propria viață!?
    Și mai mult, dacă se declară radioascultător fidel al postului de radio „Vocea Basarabiei”, trebuia să-l audă pe dl Alexandru Moșanu (inclusiv pe dl Ion Hadârcă, pe Dl Vasile Nedelciuc, pe dl Valeriu Matei), invitat în mai multe rânduri la emisiunea “Rostul Zilei”, dar și protagonistul, de altfel ca și dl Vasile Șoimaru, al emisiunii „Interviuri pentru seri de duminică”, explicând, la fel în mai multe rânduri, de ce au demisionat cei patru. „Nu puteam să rămân președinte al Parlamentului și să-mi pun semnătura pe deciziile antinaționale ale majorității agrariene”, asta țin minte că repeta Dl Moșanu la insistentele întrebări ale radioascultătorilor, deși, trebuie să recunosc: nu dispun de timp și de puterea necesară să-mi descifrez emisiunile, așa cum o face dl Șoimaru.
    Și încă ceva. Nu-l voi apăra pe academicianul Valeriu Matei, nu e nevoie s-o fac, fiindcă îl apără faptele lui: îl apără „panourile cu pozele de scriitori prin satele Basarabiei” pe care mulți dintre locuitorii lor le văd în premieră, îl apără expozițiile de la Galeria La Rond din scuarul monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt, adevărate antologii a moștenirii lăsate de oamenii de cultură care au fost, îl apără „căminul cultural”, aidoma celui al înaintașilor de după Marea Unire, care au făcut din satele basarabene parte integrantă a României Mari, îl apără Universitățile de vară de la Sângerei, Edineț, Soroca, gen Universitatea de Vară “Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, care valorifică memoria intelectualilor autohtoni, îl apără, în cele din urmă, fiecare eveniment cultural sub egida ICR „Mihai Eminescu” la Chișinău, dar și mai mult de atât îl apără cărțile semnate de domnia sa, inclusiv prețuirea colegilor de breaslă (Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Eugen Simion, Teodor Codreanu, Adrian Dinu Răchieru, Ștefan Augustin Doinaș, Alex. Ștefănescu, Daniel Corbu, Mihai Cimpoi, etc.), etc., etc. Ar fi încă multe „apărări” ale Dlui Valeriu Matei, dar... să nu plictisim, așa cum se întâmplă cu „capodopera” lui Vasile Șoimaru.
    Dl Șoimaru îi recunoaște totuși două calități lui Valeriu Matei: cea de bun orator și de bună memorie. Să nu știe Dl Șoimaru că pentru a fi bun orator, trebuie să mai ai ceva în cap, altfel de ce ai recunoaște că e un bun orator!? De memorie nu zic nimic, aici, cred, doar Providența decide. Dar, în cele din urmă, oratoria și memoria se bazează pe cunoașterea profundă a subiectelor, a temelor, se bazează pe cercetare temeinică, pe studii, pe cultură.
    Ziceam la început că, de regulă, nu citesc asemenea „capodopere” și nu o fac poate mai mult din sentimentul de milă care mă copleșește față de autorii lor, din părerea de rău pentru munca lor inutilă și păguboasă. Dar și mai mult, din teama de decepție, fiindcă au fost foarte multe în drumul căutării noastre de sine. În context, mă văd prezentă, ca un străjer la post, la toate manifestațiile dedicate cauzei noastre naționale cu Iurie Roșca în frunte și... cu ce ne-am ales!?
    Întrevăd și o bucurie în „capodopera” lui Vasile Șoimaru, când zice „fostul ciclu, „Ora de cultură”, de la postul de radio “Vocea Basarabiei”. În context, că tot în context vorbim - ziceam în multe rânduri colegilor, jurnaliștilor invitați să facă emisiuni, invitaților la emisiuni, care au trecut de partea “omului” lui Filat (cine cunoaște istoria postului de radio „Vocea Basarabiei”, știe despre ce vorbesc) și a lui Filat însuși, să nu le facă jocul, fiindcă orice e clădit pe minciună și hoție se prăbușește, mai devreme sau mai târziu, dar nu au făcut-o. Au preferat să fie complici. Și unde am ajuns? Cine e în câștig azi că „Vocea Basarabiei” nu mai emite, că sute de mii de radioascultători au fost lipsiți de sursa lor de informație, probabil, credibilă, dacă ne ascultau, conform măsurătorilor, sute de mii ?
    Și ca o parafrazare la cele de mai sus: cine va fi în câștig, dle Șoimaru, român sadea, precum vă declarați, dacă ICR “Mihai Eminescu” la Chișinău nu va mai avea impactul pe care îl are acum și de când la conducerea lui e academicianul Valeriu Matei? Merită oare, ca de hatârul unui orgoliu încins, care se recunoaște, fără a i se zice pe nume, în anumite opinii, să sacrificăm bunul mers al unei instituții, așa precum s-a întâmplat cu postul de radio “Vocea Basarabiei”!? Să ne țină oare de sfetnici slăbiciunea, invidia, ranchiuna, să le lăsăm să facă ravagii chiar și când e vorba de interesul național? Să fi apărut, din osârdia Dvoastră, dle Șoimaru, un nou tip de investigație jurnalistică, bazată pe ură, clevetire, răzbunare cu orice preț și distrugătoare în același timp!? Eu, în calitate de jurnalistă de-o viață, nu cunosc să se fi inventat asemenea tip de investigații jurnalistice.
    Și oare unde, la care alt post de radio, ați mai merge Dle Șoimaru să vă povestiți cu lux de amănunte orice ați făcut în viață și noi, cei de la „Vocea Basarabiei”, să vă oferim cu deschidere astfel de ocazii, fiindcă, ce mai: ne consideram adepții acelorași idealuri.
    Și cât să cred acum din cele spuse de gura dvoastră în cadrul emisiunilor „Interviuri pentru seri de duminică”, „Rostul Zilei”, „Istoria în mișcare”, „Ediție specială”, protagonistul și invitatul cărora ați fost, dacă ați îmbrăcat haina unui defăimător de profesie și loviți, întocmai ca el, în cauza națională a românilor?
    Avem noi, azi, nevoie de un Iurie Roșca 2?!

    Maria Bulat-Saharneanu,
    directoare de programe la postul de radio “Vocea Basarabiei” (până a fi furat),
    autoare și realizatoare de multiple emisiuni radio la acest post.

    P.S. Ar mai fi de înșiruit multe sub semnătură, dacă aș proceda ca Dvoastră, dle Șoimaru, dar există un CV public al meu și nu vreau să încarc mintea cuiva cu meritele pe care le-am adunat, muncind mult, an de an.

  • x

    A mai apărut un Iurie Roșca!?
    Cineva dintre prietenii de pe Facebook a avut grijă să-mi trimită jenanta “capodopera” a dlui Vasile Șoimaru, cu mai multe titluri de tabloid în cap, ce sună bombastic și apocaliptic: “Umbra KGB-ului asupra ICR-ului. Bombă de la Chișinău…”
    De regulă, nu citesc astfel de “capodopere”, le trec cu vederea, nu mă interesează conținutul lor fantasmagoric, fiindcă nu vreau nici să pierd timpul, nici să promovez sau să înmulțesc răul, dar nici să-mi poluez mintea și sufletul cu ura și invidia celor scăpătați din buna cuviință. Nu o fac, mai cu seamă, din cauza gustului amar, resimțit azi foarte puternic de pe paginile Agenției de știri Sputnik, care difuzează în 30 de limbi ale lumii, inclusiv, în limba moldovenească (vezi pagina principală: despre proiect - site-ul Sputnik.md), limba română nefiind enumerată, chiar dacă Agenția implementează de zor un proiect special dedicat relațiilor moldo-române, mai precis a tot ce e rău și urât în România. Or, „capodopera” lui Vasile Șoimaru, amintește teribil de „capodoperele” lui Iurie Roșca de altă dată, multe la număr, în care a bătut în pilonii Mișcării de Eliberare Națională, iar care este rezultatul - am văzut și vedem cu toții. Să nu știe acest lucru, dl Vasile Șoimaru?
    Și dacă, a asculta emisiunea „Ora de cultură”(că și aici bate Dl Șoimaru) era un chin pentru el și pentru prietenii lui, de ce nu a apăsat butonul pe alt post de radio pentru a se scuti de acest chin, atât timp cât alte zeci de mii de radioascultători salutau și chiar așteptau această emisiune, apreciată în anul 2014 de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, pe bază de concurs, drept cea mai bună emisiune radio? Să fie bolnav dl Șoimaru de exclusivism?
    Mai mult, sunt flatată, pur și simplu, de gestul celui de-al doilea Iurie Roșca, când se plânge de munca fără de istov pe care a făcut-o, ascultând și descifrându-mi emisiunile (oare în ritmurile zilei de azi cine mai are parte de așa ceva?!). În context, mă întreb de ce se plânge dar dl Șoimaru de dublarea pulsului, de creșterea tensiunii arteriale, de insomnia care a dat peste el? Or, se știe de când e lumea, când faci o faptă bună, te simți bine, trăiești o stare de satisfacție! De ce nu a trăit-o, nu o trăiește și dl Vasile Șoimaru? Chiar să nu-i fie cunoscută vorba filosofului: celui ce trăiește viața altora, nu-i rămâne timp pentru propria viață!?
    Și mai mult, dacă se declară radioascultător fidel al postului de radio „Vocea Basarabiei”, trebuia să-l audă pe dl Alexandru Moșanu (inclusiv pe dl Ion Hadârcă, pe Dl Vasile Nedelciuc, pe dl Valeriu Matei), invitat în mai multe rânduri la emisiunea “Rostul Zilei”, dar și protagonistul, de altfel ca și dl Vasile Șoimaru, al emisiunii „Interviuri pentru seri de duminică”, explicând, la fel în mai multe rânduri, de ce au demisionat cei patru. „Nu puteam să rămân președinte al Parlamentului și să-mi pun semnătura pe deciziile antinaționale ale majorității agrariene”, asta țin minte că repeta Dl Moșanu la insistentele întrebări ale radioascultătorilor, deși, trebuie să recunosc: nu dispun de timp și de puterea necesară să-mi descifrez emisiunile, așa cum o face dl Șoimaru.
    Și încă ceva. Nu-l voi apăra pe academicianul Valeriu Matei, nu e nevoie s-o fac, fiindcă îl apără faptele lui: îl apără „panourile cu pozele de scriitori prin satele Basarabiei” pe care mulți dintre locuitorii lor le văd în premieră, îl apără expozițiile de la Galeria La Rond din scuarul monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt, adevărate antologii a moștenirii lăsate de oamenii de cultură care au fost, îl apără „căminul cultural”, aidoma celui al înaintașilor de după Marea Unire, care au făcut din satele basarabene parte integrantă a României Mari, îl apără Universitățile de vară de la Sângerei, Edineț, Soroca, gen Universitatea de Vară “Nicolae Iorga” de la Vălenii de Munte, care valorifică memoria intelectualilor autohtoni, îl apără, în cele din urmă, fiecare eveniment cultural sub egida ICR „Mihai Eminescu” la Chișinău, dar și mai mult de atât îl apără cărțile semnate de domnia sa, inclusiv prețuirea colegilor de breaslă (Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Eugen Simion, Teodor Codreanu, Adrian Dinu Răchieru, Ștefan Augustin Doinaș, Alex. Ștefănescu, Daniel Corbu, Mihai Cimpoi, etc.), etc., etc. Ar fi încă multe „apărări” ale Dlui Valeriu Matei, dar... să nu plictisim, așa cum se întâmplă cu „capodopera” lui Vasile Șoimaru.
    Dl Șoimaru îi recunoaște totuși două calități lui Valeriu Matei: cea de bun orator și de bună memorie. Să nu știe Dl Șoimaru că pentru a fi bun orator, trebuie să mai ai ceva în cap, altfel de ce ai recunoaște că e un bun orator!? De memorie nu zic nimic, aici, cred, doar Providența decide. Dar, în cele din urmă, oratoria și memoria se bazează pe cunoașterea profundă a subiectelor, a temelor, se bazează pe cercetare temeinică, pe studii, pe cultură.
    Ziceam la început că, de regulă, nu citesc asemenea „capodopere” și nu o fac poate mai mult din sentimentul de milă care mă copleșește față de autorii lor, din părerea de rău pentru munca lor inutilă și păguboasă. Dar și mai mult, din teama de decepție, fiindcă au fost foarte multe în drumul căutării noastre de sine. În context, mă văd prezentă, ca un străjer la post, la toate manifestațiile dedicate cauzei noastre naționale cu Iurie Roșca în frunte și... cu ce ne-am ales!?
    Întrevăd și o bucurie în „capodopera” lui Vasile Șoimaru, când zice „fostul ciclu, „Ora de cultură”, de la postul de radio “Vocea Basarabiei”. În context, că tot în context vorbim - ziceam în multe rânduri colegilor, jurnaliștilor invitați să facă emisiuni, invitaților la emisiuni, care au trecut de partea “omului” lui Filat (cine cunoaște istoria postului de radio „Vocea Basarabiei”, știe despre ce vorbesc) și a lui Filat însuși, să nu le facă jocul, fiindcă orice e clădit pe minciună și hoție se prăbușește, mai devreme sau mai târziu, dar nu au făcut-o. Au preferat să fie complici. Și unde am ajuns? Cine e în câștig azi că „Vocea Basarabiei” nu mai emite, că sute de mii de radioascultători au fost lipsiți de sursa lor de informație, probabil, credibilă, dacă ne ascultau, conform măsurătorilor, sute de mii ?
    Și ca o parafrazare la cele de mai sus: cine va fi în câștig, dle Șoimaru, român sadea, precum vă declarați, dacă ICR “Mihai Eminescu” la Chișinău nu va mai avea impactul pe care îl are acum și de când la conducerea lui e academicianul Valeriu Matei? Merită oare, ca de hatârul unui orgoliu încins, care se recunoaște, fără a i se zice pe nume, în anumite opinii, să sacrificăm bunul mers al unei instituții, așa precum s-a întâmplat cu postul de radio “Vocea Basarabiei”!? Să ne țină oare de sfetnici slăbiciunea, invidia, ranchiuna, să le lăsăm să facă ravagii chiar și când e vorba de interesul național? Să fi apărut, din osârdia Dvoastră, dle Șoimaru, un nou tip de investigație jurnalistică, bazată pe ură, clevetire, răzbunare cu orice preț și distrugătoare în același timp!? Eu, în calitate de jurnalistă de-o viață, nu cunosc să se fi inventat asemenea tip de investigații jurnalistice.
    Și oare unde, la care alt post de radio, ați mai merge Dle Șoimaru să vă povestiți cu lux de amănunte orice ați făcut în viață și noi, cei de la „Vocea Basarabiei”, să vă oferim cu deschidere astfel de ocazii, fiindcă, ce mai: ne consideram adepții acelorași idealuri.
    Și cât să cred acum din cele spuse de gura dvoastră în cadrul emisiunilor „Interviuri pentru seri de duminică”, „Rostul Zilei”, „Istoria în mișcare”, „Ediție specială”, protagonistul și invitatul cărora ați fost, dacă ați îmbrăcat haina unui defăimător de profesie și loviți, întocmai ca el, în cauza națională a românilor?
    Avem noi, azi, nevoie de un Iurie Roșca 2?!

    Maria Bulat-Saharneanu,
    directoare de programe la postul de radio “Vocea Basarabiei” (până a fi furat),
    autoare și realizatoare de multiple emisiuni radio la acest post.

    P.S. Ar mai fi de înșiruit multe sub semnătură, dacă aș proceda ca Dvoastră, dle Șoimaru, dar există un CV public al meu și nu vreau să încarc mintea cuiva cu meritele pe care le-am adunat, muncind mult, an de an.

    • x

      Сколько пафоса на пустом месте от Maria Saharneanu!.И всё о таком честном кэгэбисте,обслуживающего и умеющего подстроиться к власть имущем при любом режиме ,вруне из Академии Наук !)))Просто феерично ! Боже мой ,сколько моральных восклицаний и ни одного по существу : "Кто же Вы,так называемый,член -многочлен )))ВалерИУ Матей (чук и гек )" ????!!!

    • x

      "Так прячутся порой нахалы и невежды *За громкие слова и пышные одежды!" (Сергей Михалков "Морской индюк").


Новости по теме

Все материалы →